Job

Brri: Si daca nu ne angajeaza nicaieri luam o chitara si o muzicuta si o facem pe Bob Dylan in gara!

Simpozion

Intre 2-6 iunie s-a desfasurat la Iasi, cea de-a doua editie a Simpozionului National "Literatura si celelalte arte".
Cu aceasta admirabila ocazie mi-am adaugat un element pe lista lucrurilorpecarenuosalemaifacniciodata.
Printre.... nu o sa mai merg niciodata la olimpiada la romana
nu o sa mai am incredere in profesori
nu o sa mai am incredere in prieteni
nu o sa mai lucrez cu oameni neseriosi
nu o sa mai confund oamenii pe strada
nu o sa mai merg cu autobuzul
nu o sa-mi mai cumpar niciodata bautura alcooooolica cu lamaie
....si muuuuuuuulte altele... se adauga
nu o sa mai merg niciodata la un simpozion la care sa nu stiu sigur membrii juriului si participantii.

Acum

.. trupa Zenrath (5 + 1 oameni) au plecat spre Iasi vineri dimineata, cu valize de decor si de emotii, cu replici (imi place mie sa cred) invatate, si asa mai departe.
La 10:49 ne asteptau la gara trei profesori ai Colegiului National, care ne-au transportat (brum bruuum) printre "teii sunt infloriti la noi"(ca la noi nu), si "Colegiul nostru este foarte vechi" si "Iasiul este foarte frumos" si "speram sa va simtiti bine" la regimul hotelier. Apoi am mers sa vedem piesele concurente, si cum am facut si la celelalte festivaluri, voi face si aici o scurta recenzie la ce am vazut. (pentru ca mi-am notat).

1. "Oferta de serviciu" ... cu eticheta de "piesa de serbare". In doua cuvinte - text slab. Singurul lucru la care s-a lucrat la piesa asta a fost dictia. In rest nimic..

2. "Titanic vals" sincer, nici nu-mi amintesc nimic. Cred ca din cauza oboselii.. sau nu?

3. "Visul unei nopti de iarna" (sau de iarta!) Aici nu si-au ales actorii bine. Si e pacat ca un text de genul asta se invata mecanic, fara sa fie digerat cum trebuie.

E ciudat cum toate piesele mai proaste mi-au ramas slab in minte, ca o ceata, iar pe restul mai bune mi le amintesc perfect.


Apoi ne-am intors pentru o noapte de tortura la repetitii. Adica eu torturatorul, si ei torturatii.

A doua zi dimineata au mai jucat...


4. "Gaitele" Astia au fost chiar inaintea noastra, de aceea nu i-am putut privi cum trebuia (emotii, costume, decor, vrajeli), dar din ce am putut vedea aveau un actor in rol feminin foarte bun. Au si fost apreciati... (pentru ca se aprecia comedia).
Imi pare rau, dar nu cred ca am sa scriu comedii vreodata!


5. "Zenrath" Ma, astia parca au vrut sa zica ceva... nu-mi amintesc ... oricum ceva cu cerneala, masti si serviete.


Marele BANG al acestui moment este ca atunci cand am pasit pe scena s-a facut o liniste de-a dreptul covarsitoare in sala. Ma si miram cum toata lumea PUR SI SIMPLU TACEA!

In prezentarea trupei s-a specificat ca textul nostru este creatie originala (al meu) si regia tot a mea, de aceea la inceputul piesei nu am avut parte de intreaga atentie a juriului (pe sistemul "ce ar fi putut sa faca cineva de clasa a 9-a?") Dar incetul cu incetul le-am atras atentia, si pana la sfarsit i-am vazut atat de concentrati incat aveau fete caraghioase. Noi am dat tot ce se putea mai bun, in sensul ca:
Paul a avut grija la dictie
Sofie a scos decorul la momentul potrivit
Ne-am sincronizat cu muzica
Daniel nu a uitat replicile si a fost feroce cand mi-a rupt hainele. (lasand la o parte partea cu cerneala)
Cristiana si Daniel au dansat PE RITM!
Eu si Paul am dansat cat de caraghios se putea..
Eu nu m-am impiedicat, si NU I-AM INTRERUPT IN TIMPUL PIESEI CA SA O IA DE LA CAPAT!

Aplauze!!! Si ce aplauzeeee, am fost singurii la care lumea s-a ridicat in picioare, si ce aplauze lungi, si ce uimiti erau... (bine ca ne-am mai ridicat si noi la celelalte piese, din politete).

Cu hainele rupte, patata de cerneala, umblam desculta prin sala. Mi-au placut actorii mei (dragii de ei!) cum isi gaseau ei de lucru prin jurul meu ca sa vada ce-mi spune juriul.
"Le-au placut asa-i? Le-au placut? Le-au placut! Sigur le-au placut! Ma noi avem mesaj, noi avem substrat, sa vezi ce o sa se gandeasca astia de acum inainte ce am vrut noi sa spunem!"

Multumesc oamenilor care m-au apreciat si au venit special sa ma felicite dupa piesa, si sa-mi ceara detalii, si sa-mi dea incredere. Nu am uitat nimic din ce mi-ati spus sau ce ati facut, si totul a fost important. E important sa te simti apreciat si respectat pentru ceea ce ai facut. Pentru ca noi pana la urma am lucrat singuri.
Si dati-mi voie ca macar in aceasta postare amarata sa ma auto hiperbolizez.

Am ramas sa vedem piesa "leveistilor" care jucau "Dupa un sfert de secol" sau "Otilia se intoarce" Ma... au inceput bine baietii.. dar se vedea ca nu stapaneau deloc replicile, si nu s-au sincronizat cu fondul muzical al momentului culminant, care a fost ceva gen
- sunet de pistol in timp ce Otilia si Felix vorbeau, apoi
- Felix o impinge pe Otilia pe podea (care cred ca s-a si lovit, Otilia).

Am ramas sa mai vedem si "Cerere in casatorie". Buni baietii. Aici am vazut ceva joc actoricesc, ceva inspiratie. Brava!

Am ramas sa mai vedem si "D'ale lui Caragiale". Dar deja ne facusem o parere proasta despre cu.. actirtele acestei piese, ca nu prea au putut sa ne impresioneze foarte mult. Aveau un actoras bunicel care a mai tras putin sa iasa bine, dar nu a reusit prea multe.


Am ramas sa vedem si "Angajare de clovn". Mi-a placut jocul destul de mult. Dar nu prea avea sens, si textul destul de slab. Pana la urma as putea zice ca nu s-a intamplat nimic. Adica... da.

Am ramas sa vedem si "Eu si noii din mine". Ba! S-a jucat binisor, si mi-au placut metaforele scenice, scaunele, costumele, muzica. Dar tema este atat de des abordata si devine atat de cliseistic pentru o trupa de tineri ca o tipa (adolescenta nebuna) sa vrea sa se sinucida pentru ca se drogheaza, are probleme la scoala si o inseala prietenul. Apoi sa ia un pumn de pastile, apoi sa lesine si sa vina toate constiintele ei pentru ''judecata de apoi'', ea sa inteleaga unde a gresit, sa nu moara si sa devina un om model. Si replica finala esteeeeee : Nu va abandonati cipilaria! Super! Aplauzeeee! :)


Am ramas sa vedem si... ba nu! Ne era prea foame!
Apoi a urmat o dupa-amiaza placuta... si o noapte...


mda.


Asa, duminica dimineata! Trezitu-ne-am pe la.. nu mai stiu. "Inca 5 minute!" "Inca 10 minute!"
Nu stiu daca e de precizat ca am luat amenda in tramvai si am intarziat la festivitatea de premiere. Ouuuch!

Urmeaza sa spun de porcaria asta! Au dat asa!
Marele premiu pentru o piesa... cum ii zice.. "Croitorul" Asa. Astia erau 25 de oameni. Cuu regizor, scenograf, coordonator, ditamai decorul si asa mai departe.
Aici m-au dezamagit. Mi s-a parut mie, (mi s-a parut zic) ca in regulament scria maraton teatral ELEVI! Si parca erau 30 minute maxim, nu 50! Si parca trebuia sa jucam toti pe aceeasi scena, cu decor de valiza. Asa ceva nu se face, efectiv nu este drept fata de oamenii care chiar au muncit. Sincer, nu i-am vazut pe astia. Nu stiu ce branza au facut. Poate au fost buni, dar numai cand te uiti in brosura simpozionului ti se pare putin ciudat ca au avut voie sa participe.... in fine!
Apoi au dat premii pentru piesele in limbi straine! Si aici iar nu am inteles care a fost faza... de acum inainte o sa stiu si eu sa fac piese in alte limbi ca vad ca sunt mai apreciate.
Apoi au aparut acele premii "mentiuni". Pentru ca nu erau mentiuni, ci premii "mentiuni". Nu stiu, voi intelegeti? Primii fuseram in ciclul nemasurat de ciudatenii de genul asta. Am luat inaintea unora unde nu ne asteptam sa luam, dar au luat in fata noastra altii care nu ne asteptam sa ia. Adica aia de mai sus. In fine.. felicitari!

Cred ca de aici si motivele pentru ca nu o sa mai particip la un simpozion fara sa stiu
- cine sunt membrii juriului!!!
- cine s-a mai inscris, cu ce decor, su ce regizor, cu ce.. si asa mai departe!!

Oricum, dupa cum bine stim, ce a fost in Iasi ... .r.i.I.


mda.

A fost o experienta importanta mai ales in ceea ce priveste propunerile de colaborare pe mai departe.


Piesa noastra CriVain, poate fi vazuta la CCS, in septembrie 2010, va zic eu exact cand.
O sa adaug si poze..



Ca tot e 9 iunie. 10!>:D<