Scriu aceasta postare din patru motive:
1. Ca sa se termine sirul lung de comentarii din postarea anterioara (sper), nu e genul meu, m-am cam lasat dusa de val, trebuia sa termin de la primele comentarii. Cine mi-a inteles mesajul bine, cine nu, sa fie sanatos.
2. Pentru ca azi a avut loc ultima intalnire a ceainariei de vara, (pentru ca vor urma cele de toamna, iarna, primavara), si totul a iesit frumos, in aceeasi atmosfera in care ne-am obisnuit, cu ceai (atentie, si cafea), carti, diplome, discutii, costume.
Mi-a facut placere sa fiu prezentata de catre domnul director ca o prietena, asa ca pentru cei care in urma postarii anterioare ma considera evil, sa stiti ca nu sunt deloc asa.
3. Ca sa ma laud (daca nu ma laud pe altarul meu, unde altundeva), am luat premiul intai la concursul de dramaturgie...
4. De maine incep repetitiile la CriVain in varianta CCS, asa ca odata inceput, speram ca peste o luna maxim sa si demaram.
Gata, multumesc, buna ziua! Agreati-ma in continuare pentru ca atunci cand nu aberez mai spun si lucruri bune!
vineri, 24 septembrie 2010
vineri, 17 septembrie 2010
Penultima ceainarie.
Ne apropiem de finalul sesiunii de ceainarii, si dupa o amiaza in...teresanta as spune, am de impartasit cateva opinii despre chestiunea care s-a discutat si nu numai. Ca de obicei am vorbit mult si prost, si aa, chiar am fost aprostrofata zilele astea intr-o discutie inflacarata de genul:
Eu: Si toata actiunea se concentreaza pe momentul in care societatea ajunge sa..
Profa: O poate opri cineva?
Eu: EXACT! Nimeni nu ii mai putea opri din mecanizarea necontrolata..
Profa: Nu nu, pe tine, te poate cineva opri?
Eu: M, scuze...
Da, si pe langa faptul ca am vorbit mult si prost am fost rautacioasa si am intrerupt non stop lumea din discursuri (scuze tuturor, in special lui Catalin, lui Adrian, lui Andrei, Sofiei, lui Iustin..)
Sper ca nu e prea tarziu sa constientizez si sa-mi cer iertare.
Legat de subiectul discutiei, adica anul 2012, am de punctat cateva lucruri esentiale. In primul rand, ca si Dumbledore care a asistat la regulile infiintarii Hogwarts, si eu am asistat la temele ceainariei, si am si propus cateva. Aceasta tema noua (pentru mine) mi s-a parut de la inceput o mare tampenie, sau cel putin ceva ce nu merita discutat sub nici o forma. Asa ca am fost reticenta in ceea ce priveste aceasta intalnire. Odata ce am intrat in miezul problemei, mi s-a parut totul si mai stupid. Nu mai am de zis decat, oameni buni, pregatiti-va voi spiritual pentru 2012, pentru ca nu sunteti pregatiti pentru ADEVAR, si nici o pregatire nu va va aduce ACOLO. Dar aveti sansa sa incercati, mereu aveti sansa sa incercati. Traiti intr-o mare iluzie, si mi-e teama ca o sa fie prea tarziu cand o sa realizati asta. Dar problema nu este asta, problema este ca incercati sa ne transmiteti si noua viziunile voastre sumbre (stupid incepe tot cu s) si am putea intra cu totii intr-o neliniste interioara. Bine ca ne pazim. Prin argumente si "piei!"
A doua chestiune care s-a atins - si se atinge de fiecare data- a fost problema religioasa. O sa fiu la fel de scurta, citandu-l pe Steinhardt: "Acesti oameni trebuie mai intai sa coboare din copaci, si apoi o sa vorbim cu ei." !!!
Spre final am anuntat niste proiecte, unul dintre ele este Terapia prin poezie, mai mult nu spun, gasiti totul in linkul de mai jos.
http://www.youtube.com/watch?v=8YEbnNdc0P0
Proiectul numarul doi este mai vechi, CriVain in varianta de CCS, va anunt cand si cum, dar sa stiti deocamdata ca se va face.
Proiectul numarul trei, exuviile, il las pe maestru sa vorbeasca mai mult despre asta...
Si cam atat mi-a ramas mie in minte. A fost o intalnire reusita, pentru ca eu numesc reusita o intalnire atunci cand se discuta foarte mult si se depasesc doua ore si inca am sta sa discutam. Vinerea viitoare incheiem cu un bal mascat, la care va invitam, chiar daca ati fost sau nu la ceainarie, sunteti bine veniti.
A fost scurt.
Eu: Si toata actiunea se concentreaza pe momentul in care societatea ajunge sa..
Profa: O poate opri cineva?
Eu: EXACT! Nimeni nu ii mai putea opri din mecanizarea necontrolata..
Profa: Nu nu, pe tine, te poate cineva opri?
Eu: M, scuze...
Da, si pe langa faptul ca am vorbit mult si prost am fost rautacioasa si am intrerupt non stop lumea din discursuri (scuze tuturor, in special lui Catalin, lui Adrian, lui Andrei, Sofiei, lui Iustin..)
Sper ca nu e prea tarziu sa constientizez si sa-mi cer iertare.
Legat de subiectul discutiei, adica anul 2012, am de punctat cateva lucruri esentiale. In primul rand, ca si Dumbledore care a asistat la regulile infiintarii Hogwarts, si eu am asistat la temele ceainariei, si am si propus cateva. Aceasta tema noua (pentru mine) mi s-a parut de la inceput o mare tampenie, sau cel putin ceva ce nu merita discutat sub nici o forma. Asa ca am fost reticenta in ceea ce priveste aceasta intalnire. Odata ce am intrat in miezul problemei, mi s-a parut totul si mai stupid. Nu mai am de zis decat, oameni buni, pregatiti-va voi spiritual pentru 2012, pentru ca nu sunteti pregatiti pentru ADEVAR, si nici o pregatire nu va va aduce ACOLO. Dar aveti sansa sa incercati, mereu aveti sansa sa incercati. Traiti intr-o mare iluzie, si mi-e teama ca o sa fie prea tarziu cand o sa realizati asta. Dar problema nu este asta, problema este ca incercati sa ne transmiteti si noua viziunile voastre sumbre (stupid incepe tot cu s) si am putea intra cu totii intr-o neliniste interioara. Bine ca ne pazim. Prin argumente si "piei!"
A doua chestiune care s-a atins - si se atinge de fiecare data- a fost problema religioasa. O sa fiu la fel de scurta, citandu-l pe Steinhardt: "Acesti oameni trebuie mai intai sa coboare din copaci, si apoi o sa vorbim cu ei." !!!
Spre final am anuntat niste proiecte, unul dintre ele este Terapia prin poezie, mai mult nu spun, gasiti totul in linkul de mai jos.
http://www.youtube.com/watch?v=8YEbnNdc0P0
Proiectul numarul doi este mai vechi, CriVain in varianta de CCS, va anunt cand si cum, dar sa stiti deocamdata ca se va face.
Proiectul numarul trei, exuviile, il las pe maestru sa vorbeasca mai mult despre asta...
Si cam atat mi-a ramas mie in minte. A fost o intalnire reusita, pentru ca eu numesc reusita o intalnire atunci cand se discuta foarte mult si se depasesc doua ore si inca am sta sa discutam. Vinerea viitoare incheiem cu un bal mascat, la care va invitam, chiar daca ati fost sau nu la ceainarie, sunteti bine veniti.
A fost scurt.
joi, 9 septembrie 2010
miercuri, 1 septembrie 2010
Vama.
Am o scoica din care se aude Bolero de Ravel si ma imbata de rasarit. Nu-mi amintesc pe ce drum am apucat ca am nimerit in cortul omului marii, care tocmai iesea cu barca in larg. A acceptat sa-l urmez si-apoi m-am incalcit in plasele dese, in sarea marii... in valuri. M-am incalcit in valuri. Vama. Vama? Ce cuvant golit de sens..
Ce ciudat, ce or fi chestiile astea fosforescente care inoata cu noi? Poate au venit sa ne vesteasca de pescarii care nu vor mai pleca in larg la ora stabilita.
- Este cadoul marii pentru tine, de cand ti-a furat rochia!
- Hai sa le privim, nu te speria, trebuie sa fie ceva interesant!
Imi amintesc doar drumul spre stanci, din toate drumurile care m-ar putea duce la momentul de inefabil. Se rearanjeaza totul pentru noapte, forte invizibile rearanjeaza stelele si luna, ordoneaza valurile, se ocupa de muzica, de cafea si de alcool, nisipul, trezesc toti Vamistii si fac focul. Un foc ni l-au dat noua, hai sa il ducem mai departe, uite, se vad niste oameni in departare, sa il oferim lor, tine-l bine, e greu. E un foc greu, plin de apasarile celor care il privesc. Am descoperit ca marea si focul si tot ce exista acolo imi extrag toate apasarile si le dizolva. In Vama, ca niciunde, umbla niste maini nevazute. Care leaga iubiri vesnice si le dezleaga pe cele gresite.
Imi amintesc de Omul Marii, de Poseidon. Tocmai fusese sa inoate cu delfinii. Daca ati fost acolo si nu va amintiti de el inseamna ca nu l-ati vazut niciodata si imi pare rau pentru voi. Inseamna ca nu l-ati cautat. Ma intreb ce ati gasit in schimbul lui, ce oameni, ce povesti. Si daca nu ne-ati vazut pe plaja carand focul, inseamna ca nu ne-ati cautat cu privirea. Este uimitor cum lucrurile sunt atat de aproape, si trebuie doar sa privesti in jur putin mai atent. Ca si elfii din Irlanda. Ati auzit de elfii din Irlanda? Dar de Omul Marii? Am dansat in iubire, am dormit in iubire, am inotat in iubire, am ras in iubire, am cantat in iubire, am aplaudat in iubire...
Sau in numele ei. Erau la un moment dat niste oameni cu niste instrumente. Cu o chitara, o mandolina, un bas, un violoncel, o vioara, un saxofon.. si cantau!
Cantau.. Si mai erau niste oameni care dansau pe muzica lor.
M-am ratacit de mine pe undeva.
Au zis ca din larg Bolero se aude mai bine. In fiecare fotografie mai este un personaj invizibil pe care voi nu o sa-l observati, pentru ca nu l-ati cautat niciodata.
Like always, I filled up on it...
Ce ciudat, ce or fi chestiile astea fosforescente care inoata cu noi? Poate au venit sa ne vesteasca de pescarii care nu vor mai pleca in larg la ora stabilita.
- Este cadoul marii pentru tine, de cand ti-a furat rochia!
- Hai sa le privim, nu te speria, trebuie sa fie ceva interesant!
Imi amintesc doar drumul spre stanci, din toate drumurile care m-ar putea duce la momentul de inefabil. Se rearanjeaza totul pentru noapte, forte invizibile rearanjeaza stelele si luna, ordoneaza valurile, se ocupa de muzica, de cafea si de alcool, nisipul, trezesc toti Vamistii si fac focul. Un foc ni l-au dat noua, hai sa il ducem mai departe, uite, se vad niste oameni in departare, sa il oferim lor, tine-l bine, e greu. E un foc greu, plin de apasarile celor care il privesc. Am descoperit ca marea si focul si tot ce exista acolo imi extrag toate apasarile si le dizolva. In Vama, ca niciunde, umbla niste maini nevazute. Care leaga iubiri vesnice si le dezleaga pe cele gresite.
Imi amintesc de Omul Marii, de Poseidon. Tocmai fusese sa inoate cu delfinii. Daca ati fost acolo si nu va amintiti de el inseamna ca nu l-ati vazut niciodata si imi pare rau pentru voi. Inseamna ca nu l-ati cautat. Ma intreb ce ati gasit in schimbul lui, ce oameni, ce povesti. Si daca nu ne-ati vazut pe plaja carand focul, inseamna ca nu ne-ati cautat cu privirea. Este uimitor cum lucrurile sunt atat de aproape, si trebuie doar sa privesti in jur putin mai atent. Ca si elfii din Irlanda. Ati auzit de elfii din Irlanda? Dar de Omul Marii? Am dansat in iubire, am dormit in iubire, am inotat in iubire, am ras in iubire, am cantat in iubire, am aplaudat in iubire...
Sau in numele ei. Erau la un moment dat niste oameni cu niste instrumente. Cu o chitara, o mandolina, un bas, un violoncel, o vioara, un saxofon.. si cantau!
Cantau.. Si mai erau niste oameni care dansau pe muzica lor.
M-am ratacit de mine pe undeva.
Au zis ca din larg Bolero se aude mai bine. In fiecare fotografie mai este un personaj invizibil pe care voi nu o sa-l observati, pentru ca nu l-ati cautat niciodata.
Like always, I filled up on it...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)