Actori, muzicieni, artisti plastici, acrobati, fotografi, comedianti, mimi, dansatori, regizori, sculptori s-au adunat la Brasov, la primul festival (Watumi) care introduce notiunea de Fringe in Romania "si care promoveaza arta in toate formele ei".
(buna idee! Dar asa ca fapt divers...festivalul trebuia lungit pe vreo doua saptamani...si poate asa nu mai era densitatea aia ametitoare...)
Buun, dar sa incepem. O sa comentez aici, toate spectacolele la care am fost (teatru, pentru ca asta m-a interesat.) Pardon, gresit spus, o sa comentez...mai degraba, o sa-mi exprim parerea...(so, no ofense).
Pentru inceput o sa bag un citat din prezentarea sectiei de teatru in brosura de festival: "spatiul se redimensioneaza (da), oamenii se regrupeaza (da) si actorul ramane undeva singur (da) cu o distanta intre el si ceilalti" (nuuuu). Cum cu o distanta intre el si ceilalti? El ramane undeva singur...dar toata lumea se apropie de el. Pentru ca adevaratul teatru se creeaza in mintea spectatorilor, si ei trebuie sa strabata actorul, sa il disece.
(fac o paranteza....frumos Brasovul. Foarte frum
os. Chiar au ales un loc bun.)
Joi, la Centrul Cultural Reduta, Teatrul Metropolis (Bucuresti), au pus in scena piesa "Cum m-am lasat de gandit", dupa cartea cu aelasi nume a lui Hannes Stein. Ce sa..spun..Anca Sigartau a jucat bine...s-a ras..(e practic o piesa militanta, ca semnal de alarma impotriva drogurilor..) Dar piesa este construita pe o tehnica de argumentare destul de complicata. Sa demonstrezi ca o teza e corecta, folosindu-te tocmai de argumentele tezei contrare. E ca si cum lupti cu armele celuilalt. Mi-a placut cum au ironizat totusi teatrul cerebral.. (mai jos poze)
A fost un decor minimalist, o masa si doua scaune.
Tot joi, Trupa E.T.C. (Bucuresti), cu piesa "S.A.M.D.", o adaptare dupa "Cererea in casatorie" de Cehov. O adaptare reusita, actorii au jucat bine, si au stipulat umorul in resursele lui. Am remarcat prezenta in decor a tablei magnetice ( modern), care vine sa explice mai bine, dar bineinteles il introduce si mai mult in ceata pe spectator. (chiar mi s-a parut putin imprudenta o adaptare dupa cehov, dar m-a surprins placut.
In dimineata de 24.07, ne reintoarcem in Piata Sfatului, unde erau deja handmade-arii, (no problem, am gasit loc la umbra:)))
(Trebuie sa precizez ca erau marea atractie prajiturile arabesti cu fistic, nuca si curmale.)
La 4 la Reduta - Showbiz, de Dorin Eugen Ionescu (Bucuresti). Mhm...daca as zice ca a fost prost, as ramane cu un mic semn de intrebare. Pur si simplu nu e genul meu de spectacol...
Am ceva de punctat totusi.. La un moment dat, actorul a zis (remarcand gloiciunea din sala), ceva gen "va dati seama ca daca erau 130 de persoane in sala primeati 1/130, acum veti primi 1/15...(probabil nu e in regula sa ma leg de asta, a fost o vorba in vant, dar!) daca asta e impresia dumnealui...nu e foarte bine...pentru ca un adevarat actor, ar avea grija ca fiecare spectator sa primeasca absolut tot:) In descrirea dumneavoastra scrie ca promovati cultura. Promovati-o! dar in mod pozitiv. mda...
Nici n-am stat pana la sfarsit, am fugit la Teatrul Arlechino, unde trupa "Independence"(tot Bucuresti), puneau in scena "Fetele din Iowa" de Lee Blessing. Piesa a vrut sa transmita "cum se impaca ele cu ideea unei despartiri, ce inseamna singuratatea si cum se manifesta aceasta in viata lor. Actritele au jucat binisor.. (la unele le stiam vocile din desene animate) si nu pot sa zic nici ca a fost bine nici ca a fost rau. Au reusit sa contureze greutatea pe care o poarta membrii unei familii vicioase...unde lipseste comunicarea si toti sunt diferiti si au alte principii. 
Alergat-am mai apoi la Bastionul Tesatorilor, (un loc foarte frumos), sa vad domle si eu un spectacol de improvizatie...cu gandul ca dupa asta o sa am ce critica...(nu este genul de arta teatrala pe care sa-l prefer, asta pentru ca poate nu am vazut ceva care sa ma incite cu adevarat, care sa ma faca sa ma gandesc la o virtute in acest domeniu). Descrierea era asa: "Improvisneyland, tu dai tema, noi jucam!" ... Pot sa zic ca a fost chiar fain. Nu am mai ras gandindu-ma ca este un umor facil, superficial, ci am ras si atat. Tipii astia sunt remediu anti-stres, (zic pentru public, dar cred ca si pentru ei insisi). Si am avut 3 banci numai pentru mine, dadada:)) Chiar mi-au placut (hai, recunoasteti, nu e teatru...dar e ceva foarte antrenant, si tre sa ai un talent nativ).
Strabatut-am mai apoia Piata Sfatului, unde aveau loc spectacole pirotehnice.
Sii, scurt-metraje in aer liber.
Am facut o incursiune si in Deane's in aceeasi seara, la un stand up comedy cu Tiberiu Popovici de la Cafe Deko... dar am plecat, (repede repede), pentru ca asta chiar nu mai era genul meu de spectacol (ca nu-i mai zic arta teatrala). Adica eu nu stiu de ce era la sectiunea "teatru". Nici o suparare, cui ii place sa laude, cui nu-i place sa critice, eu nu fac nici una nici alta...ca..
Sambata dimineata am zis sa mai las piata sfatului.. (doar venisem la munte), si am urcat in poiana..(padure, aer,verde, descriu metaforic alta data).
La 16 incepea la Reduta "Cantecul lebedei" pusa de trupa "Corydon" (Bucuresti), am ajuns tarziu, si nu pot vorbi de piesa...din ce am vazut, pot sa spun ca nu a fost proasta....
Mai departe am urcat spre Bastion... drumul spre Bastion era foarte interesant..
unde era One man show cu Silviu Rusti (Cluj) - "jurnalul lui Nijinski". A durat vreo 15 minute, dar a fost plin de esenta. Tipul a jucat bine, a jucat nud, a fost lipsit de inhibitii si a transmis naturalete. Poate ca am eu o problema, dar replica "eu sunt Dumnezeu" folosita atat de frecvent era putin....nu-stiu-cum. Oricum incarez reprezentatia asta in rubrica celor bunee.
Am avut o fereastra de o ora, in care am fost la un concert destul de fain, de muzica medievala contemporana, in timp ce il asteptam pe domnul regizor.
La 6 juma ne-am reindreptat spre Bastion, cu gandul la un nou spectacol de improvizatie, denumit de data aceasta "teatru sport", Al Nostrum (Bucuresti). M..de data asta am plecat peste 10 minute..si cred ca spun totul prin asta. Nu sunt glume ca in plop, ras de turma si aluzii prostesti la un spectacol de improvizatie bun. Este totusi o maiestrie sa gasesti spontan cuvintele potrivite (care starnesc sau nu neaparat, rasul). Sa stii sa faci analogii, si sa duci spectatorul totusi undeva (in alta parte decat la balci). Devine la un moment dat un ras facil... care poate fi considerat ca mod de relaxare dintre cele mai..comune la urma urmei..totul era intr-un fel predigerat, nu te mai supunea la reflectie, nu era un ras care sa te satisfaca si spiritual.
Siiii, mai mult sau mai putin uzi (ploua), am ajuns si la dramatic, unde Changpa Theatre Company (Seul, Coreea de Sud), jucau "Doodri, doodri- lost memory". Au jucat in coreeana, au avut subtitrare in romana, dar piesa nu era deloc construita pe text. (si intre timp actorii invatasera si niste cuvinte in romana "e ora 4!!", dar cei mai tari au fost cu "Firar sa fieeee!!!!" Pot sa zic ca s-a jucat genial. Uneori parca erau pe scena papusi de ceara, nu actori (poze imediat). Si m-a emotionat....mai ales scena sacrificarii femeii in razboi.
La Baiulescu a avut loc o conferinta geniala, despre "Traditia in frumos si iubire"
Afisu domle! La care am lucrat ceva! Si am avut mai mult public ca ministrul culturii auzi:)) [aplauze, va rog]
In deane's, doamnelor si domnilor, incepea la 10 jumate...Improvisneylandul....Voiosi, dornici...mai in alta formatie... M-am tavalit si eu putin pe scena... (ca de). Mi-a placut cu povestea "lumea ar fi mai simpla fara furnici" (titlu dat de mine), cum ocoleau subiectul (intr-un mod simpatic) "pai da, de aici, ca daca o lua pe dincolo...":)) In ansamblu mi-au lasat o impresia buna...si sa ne vedem cu bine la anu...
(poate pana atunci gatam si noi ceva artistic).
Viva Watumi...:)
text & foto - eu
Si la un moment dat totul o lua de la capat. Diminetile, nisipul fierbinte, clatitele, hoinarela, cortul, somnul, seara, muzica, luna, marea...frenezia..
