Poem

Iata-ma...

Da, inca traiesc. Nu, n-am murit.
Pentru ce zic....acum exact...ceva timp, am avut o discutie cu un anume cunoscut, undeva de genul:

el: ....nymph?
eu: zi!
el: a nu..vroiam sa vad..
eu: ce?
el: pai..daca mai..
eu: daca mai ce?
el: daca mai traiesti!..
eu: :|
el: nu ca...nu ai mai postat...nu ai mai..nimic..


Ma-ntelegi. Nu stiu daca intr-adevar am ceva de zis...probabil una dintre acele postari "degeaba"...
Dar sa stiti ca problema in sine nu este chiar atat de usoara cum pare. Adica initial am zis si eu "ha. ha. ha!" Si nu-i asa. Intrebarea pusa de un oarecare subiect in totalitate neutru fata de esenta ratiunii, devine obsedanta atunci cand tu insuti ti-o adresezi fara incetare.
Si-acum. "Ba, mai traisesc?"
Mi s-a spus si ca imi bat joc de acidul sulfuric!
Jur, jur! N-am nimic cu acidul sulfuric, JUUR!!
In fine, pentru ca aceasta postare "degeaba" trebuie sa aiba (din principiu) mai multe cuvinte decat am scris eu aici, voi continua sa urmaresc subiectul intitial, adica acea nedumerire a acelui subiect total neutru, care punea o intrebare usor penibila si total nepotrivita, care probabil in alte circumstante m-ar fi calcat pe nervi, si acum ridica probleme forului meu interior. Am luat-o evident prin medota filozofului P. Rober de Anjou, adica am luat asadar posibilitatile pozitive, si pe cele negative.
Traiesc pentru ca: respir, ma misc, imi este foame, ma simt trista, ma cert, ma doare spatele si capul, ma duc 5 zile pe saptamana la scoala + olimpiada din weekend, ascult numai Peter Gabriel in ultimul timp...etc.
NU traiesc pentru ca: nu pot sa spun ce gandesc, nu pot sa-mi vars nervii pe cine vreau, nu pot sa scriu ce vreau cand vreau, sa citesc ce vreau cand vreau, sa ies in ploaie cand vreau, nu am mai simtit ca ma bucur de ce fac de foarte mult timp, sunt atipica, vanez inimi de copaci noaptea in somn, pun suflet la toate magariile, nu mai apreciez ce este bun, ma complac in amorteala, am amnezie....eetc.

Si concluzia nu mai vine. Oricum nu am avut cine stie ce de zis....adica doar asa..."degeaba".

Sa zic totusi de piesa....da, merge treaba. O sa fim la Iasi in vara, la festival. Lucram. Lucram. Facem progrese. Cica. Ne enervam si tot n-am gasit nume la trupa. Da' nu-i nimic! O sa pun si afisul, capodopera ilustrului nostru artist. Nu e o piesa despre oameni, si se joaca pe fondul unei oboseli continue a mintii si a forului creator. Pana pe 1 mai, o varianta baubila a piesei poate fi vazuta in premiera (din aia) laa Muzeul de stiinte cu care v-am si obisnuit de altfel. (Ba, is simpatici si au scena!) Sa nu credeti ca privesc rece problema. Nu, ma preocupa tot timpul.
Cinci personaje si o masina de scris, doua acte apartinand unui oarecare timp, si un act apartinand realului simultan. Detalii, cand va fi cazul.

Cred ca inchei aceasta postare "degeaba", si imi cer scuze ca a fost "degeaba" si promit ca o sa vin cu ceva important. De fapt totul a fost un pretext ca sa imi spal pacatele cu acidul sulfuric. (am cosmaruri!!!!!!!!)