i:La ce visaţi?
r:Să găsesc un echilibru sufletesc, să am un loc pe pământ care se numeşte teatru, în care să mi se spună că nu este vorba în primul rând de bani. Mă supără că trăim în minciună şi că sistemul de valori a fost răsturnat. Visez să îi aduc pe politicieni în teatru, să-i fac să înţeleagă că, dacă aşa merge lumea, înseamnă că ei o conduc greşit. Visez să am o întâlnire cu spectatorul tânăr, care să se îndrăgostească de teatru din primul moment. (Andriy Zholdak).
"Un loc pe pamant care sa se numeasca teatru", am crezut mereu ca ne putem crea singuri un asemenea loc. Nu putem sa-i constrangem pe ceilalti sa ne urmeze acolo, dar uneori poate merita sa fim singuri acolo. Ceea ce incerc sa spun este ca daca exista un loc in care merita sa fii singur pentru o vreme acela este teatrul, uneori, in cele mai tainice momente. Nu este ceva ce putem face pentru toata lumea, nu putem gasi oameni care sa rezoneze cu acel obiect (deocamdata imi permit sa-i spun obiect) mistic. "Visez sa ii aduc pe politicieni in teatru", mmm... mai bine sa-i lasam unde sunt, as zice ca pe ei nu ii intereseaza ce facem, pe noi nu ne intereseaza ce fac. Pentru un regizor inca ancorat in realitate uite ca asta poate fi o drama totusi. Iar spectatorul tanar care se indragosteste de teatru din primul moment deja mi se pare literatura. Cu toate ca asta se intampla, majoritatea isi reneaga sentimentele si le alunga, refuza sa aiba sentimente pentru teatru, nu, nu, asta este imposibil.. si astfel rateaza singurul gand de scapare din viata lor.
Am in minte o piesa de emotie la care lucrez.
Vinerea asta se proiecteaza CriVain la biblioteca V.A.Urechia, in sala Eminescu, la ora 15 sau cam asa, (daca se schimba ceva revin cu informatii), iar cei care vroiau sa o vada sau sa o revada au ocazia, desi in varianta filmata..
Mentionez ca piesa nu se va mai juca niciodata (cel putin nu cu aceeasi distributie).
Am si un sfat de dat, cu prilejul acestei postari fara subiect, tuturor celor care asteapta un raspuns din partea unei instante superioare, sa aveti rabdare, muuulta rabdare..
Cateva fotografii de pe 17 octombrie.
Si asta e. A fost scurt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu